Este singurul veteran de război cu rangul de general - maior în rezervă din Vrancea. A luptat în război atât pe frontul de Est, cât şi pe cel de Vest, fiind răsplătit cu zeci de decoraţii.

La vârsta de 89 de ani, este un exemplu de patriotism şi de onoare, toată viaţa sa fiind dedicată carierei militare, pe care a îmbrăţişat-o de la vârsta de 21 de ani.

Până atunci, se pregătise pentru a deveni contabil, urmând în consecinţă o şcoală specială în acest domeniu tocmai în Ardeal.

A activat pentru o scurtă perioadă de timp în această meserie la o bancă din Vrancea, dar odată cu începerea războiului a fost înrolat în armată, la toţi tinerii de vârsta lui.

„Mi-am început viaţa militară în plin război, în 1942, la Regimentul 5 Pionieri Focşani, ca sublocotenent şi am avansat pe front la gradul de locotenent, comandant de pluton şi companie, pentru merite deosebite. Eram genist şi am participat la luptele de la Cotul Donului, de pe frontul de Est, unde puneam mine sau deminam poduri şi baraje genistice. Acolo am căzut şi prizonier şi a avut o viaţă grea", îşi aminteşte veteranul de război.

Rănit pe front

Mai târziu, în toamna anului 1944, a participat la eliberarea Ardealului de sub ocupaţia horthystă, unde trupele române au pierdut mai mult de jumătate din combatanţi. Tot cu eroism a luat parte şi la luptele de pe teritoriul Ungariei şi Cehoslovaciei, de unde s-a întors acasă rănit.

„Am stat trei zile în comă profundă şi alte 105 zile imobilizat în ghips, cu mână şi picior rupte, dar şi mai multe coaste fracturate din cauza unei schije a inamicului, dar şi a unei maşini de război care a trecut peste mine. La primul 23 august, în 1945, am defilat într-o trăsură. Nu mi-am făcut altceva decât datoria faţă de ţară", spune, mândru de el, generalul Nicolae Zanfir.

După război a revenit la comanda Companiei Pionieri, ca şi cadru act