Tabla de şah

1. Într-o zi rătăceam pe culoarele muzeului de artă modernă din Budapesta; te căutam! Înainte de asta, am stat pe terasa din Buda, pe care o ştii, şi am privit călăreţul de bronz ce se pregătea să plece în pusta maghiară. Cred că şi el tot după tine pleca.... Am băut, am mâncat, am clevetit verzi şi uscate cu nişte doamne cărora le sclipeau ochii după o poveste de dragoste. Eu treceam pe o graniţă de anotimp, care nu se hotăra în ce parte să cadă şi mă clătinam pe picioare ca un bolnav şi mă vedeam mereu, într-o vitrină spartă, desperecheat. Îţi scriu toate astea ca să ştii în ce stare de spirit eram când m-am aşezat la masa de şah, pe un scaun alb, al unei bătălii încheiate, pe care o semna Yoko Ono. Atât...

2. Pătratele tablei de şah erau albe, oştile, adormite pe linia de pornire, erau albe, scaunul meu şi al tău erau albe! Mai lipsea doar paharul de lapte din care aş fi vrut la un moment dat să beau - ce sete oribilă m-ajungea din trecut! - ca totul să fie egal înainte de moarte! N-am avut curajul să fac prima mutare, tu nu ai vrut să porneşti bătălia cordială a împăcării pe veci. Plin de suspans era doar aerul prin care treceau nişte soldaţi; mărşăluiau prin saloanele largi ale artei moderne obosind să se viseze mereu numai învingători, ei, totdeauna învinşi. Cred că nici nu m-au văzut! De altfel, aveau ochii decoloraţi de lumina neonului care ploua din tavan.

3. Acum îmi scrii de departe, de prin ţări ideale, cu ţărmuri la mare, la fel de curate cum a fost prima zi ce luneca de-a lungul coapselor tale, pe care le-am acoperit în ultima noapte cu zăpada fierbinte a unui cearşaf... Doar pe tabla de şah, din muzeul de artă modernă de la Budapesta, regele alb şi iubita regală au pierit în lumină şi praf.

Despre piatra numelui meu

7. Dacă în seara asta sălbaticii din triburile pe unde umblă e