Reporterii Adevărul de Seară au constatat un paradox în cel mai sărac judeţ al Banatului, Caraş-Severin. Deşi suntem în plină criză şi un loc de muncă este mană cerească, patronii firmelor din Caraş se plâng că nu găsesc personal. Nu se caută angajaţi cu calificări exotice, sau de nişă.

Patronii cărăşeni au nevoie de muncitori, tâmplari, lăcătuşi şi instalatori. Numai o singură firmă de construcţii ar angaja 50 de oameni dintr-un foc. Culmea este că, dintre toate judeţele din Banat-Crişana, Caraş-Severin are şi cea mai ridicată rată a şomajului.

La 40 de kilometri de Reşiţa, pe Valea Almăjului, paurii se izbesc de aceeaşi problemă. Tărani care au avut şi pe vremea comunismului terenurile lor, în suprafeţe mari, paurii nu mai cu cine să lucreze pământurile. Zilierii pe care îi foloseau în urmă cu 10 ani sunt toţi asistaţi social. Primesc bani de la primărie şi strâmbă din nas când sunt invitaţi la muncă, pe câmp.

Cu ochii pe sondaje, politicienii au transformat ţara în patria pomenilor sociale. În ultimii 10 ani statul a aruncat pe fereastră sume uriaşe pentru plata unor pomeni sociale şi a transformat România în raiul leneşilor. Sute de mii de români pentru care puturoşenia e stare de spirit au cumpărat certificate medicale care le-au permis să intre în pensii de boală, deşi sunt zdraveni şi ar putea să muncească mulţi ani de acum încolo.

Un control la Serviciul Permise Auto Timiş a scos la iveală că 387 de persoane care au permis de conducere primesc de la stat ajutorul acordat orbilor.

Ajutoarele plătite pentru creşterea copilului, fără o strategie inteligentă, permit unor părinţi să lâncezească la periferia civilizaţiei, supravieţuind din alocaţiile minorilor, dar distrugând viitorul celor mici şi al comunităţii în care trăiesc. Venitul minim garantat este ajutor pentru trântori.

O ţară în care lenea e protejat