Pentru un tip care are destui ani în spaţiul public, domnu' Bunea Stancu reacţionează din ce în ce mai aiurea. Pare că a obosit, că nu mai poate face faţă criticilor, că ar vrea să plece unde vede cu ochii, numai să nu mai citească prin ziare că este un ins fără pedigri, care se pricepe doar să mute banii din buzunarul CJ în propriul buzunar.

E nasol când oameni pe care nu îi cunoşti decât de la nişte pârlite de conferinţe de presă te ghicesc la marele fix şi îţi creionează adevăratul caracter, dându-ţi măsura incompetenţei după care te ghidezi în viaţă. Dar să vezi ce naşpa e când pur şi simplu nu ai ce să le faci celor care îţi pun oglinda în faţă, lăsându-te să îţi descoperi încă o dată hidoasa parte interioară, zbuciumul tău lăuntric, răutatea exacerbată care te mistuie precum focul lemnul de brad.

Îmi imaginez ce a simţit Bunea Stancu atunci când a citit în Obiectiv cele două editoriale semnate de Liviu G. Stan şi Marian Coman, cu privire la mirosul de fecale de porc care subjugă oraşul în fiecare vară, de au ajuns brăilenii să urască acest anotimp. Dar vă daţi seama cam ce a fost la gura lui, câte înjurături noi o fi inventat domnu' Bunea Stancu în acele momente de straşnic zbucium?

Bunea Stancu spune că nu vrea să fie lăudat, ci doar să se spună adevărul. Adevărul cui? Probabil adevărul lui, cum că el este cel mai bun conducător pe care putea să îl aibă Brăila în aceste vremuri, că fără el acest judeţ s-ar duce naibii, că nu ar mai ploua de sus în jos, ci de jos în sus. Faptul că Stancu îi face în toate felurile pe cei care îl critică sau au opinii diferite de ale lui ar trebui să îi îngrijoreze pe brăileni. Dar nu din cauză că Stancu aruncă cu invective de genul "oligofren", "papagali", "dobitoci" sau "proşti". Îngrijorător este că în fruntea judeţului a ajuns un personaj care atunci când se simte pus în dificultate apelează la cea