Grupul pentru Dialog Social era în vara anului 1990 ţinta unor critici privind finanţarea. Voci din preajma puterii, şi nu numai, susţineau că membrii organizaţiei erau plătiţi în valută de forţe "ostile" României. Pentru a combate atacurile, GDS-ul a emis un comunicat de presă în care menţiona sursele de venit, publicat în ziarul Adevărul.
Grupul pentru Dialog Social susţinea că supravieţuia economic din donaţii şi beneficii realizate din propriile activităţi. În ceea ce priveşte donaţiile, situaţia nu era deloc roz, conform comunicatului de presă. Astfel, puteau vira bani GDS-ului numai persoane particulare şi doar în moneda naţională. Nu se strânseseră mai mult de 8.000 de lei de la începutul anului. Activităţile proprii constau în "cercetări în domenii de interes public", realizate pe baza unor contracte cu Radioteleviziunea Română, Ministerul Culturii şi o întreprindere din Oradea.
Din comunicatul GDS reiese că nici aceste fonduri nu mai erau aşa stabile ca în prima jumătate a anului. Astfel, Radioteleviziunea Română anulase contractul cu Grupul pentru Dialog Social la 30 iunie, după finalizarea a două faze de cercetare. Pentru aceste activităţi de consultanţă se încasaseră 100.000 de lei. Aceeaşi sumă se obţinuse şi de la Ministerul Culturii, unde ministru era Andrei Pleşu, membru al GDS. Contractul mergea în continuare, deşi ministerul ceruse de curând reducerea duratelor de cercetare. Al treilea contract, încheiat cu Întreprinderea "Înfrăţirea" din Oradea, se dovedise neprofitabil. Fabrica bihoreană intrase în faliment fără să onoreze plăţile pentru asistenţă tehnică pentru computere. Ce treabă o fi având Grupul pentru Dialog Social cu domeniul IT este greu de înţeles!
În comunicatul de presă, GDS-ul preciza că sumele primite de la cele două instituţii de stat - Radioteleviziunea şi Ministerul Culturii - nu erau aşa de m
