Soluţie de ieşire din criză: mai multă literatură, filozofie, discuţii, utopii, nebunii.
Băsescu vrea impozit peste tot, Ponta se tot desprinde de Crin şi de Geoană, de al doilea mai mult decît primul. Un soi de discurs universal al responsabilităţii şi solidarităţii. Băsescu îşi asumă capitalismul ca o luptă pe viaţă şi pe moarte. Acum 3-4 ani cînd bula creditelor se umfla necontrolat unde erau? – în aceeaşi oală ideologică, şi liberalii, şi Băsescu, şi PSD. Ponta are scuza că avea funcţie mică (dar totuşi, prieten, fin cu Oprea!??!? god!).
Este un teribil decalaj între realităţi şi discursul public. Ponta vorbeşte cum trebuia să vorbească acum 10 ani, Băsescu la fel, Crin Antonescu vorbeşte doar dezorganizat, nu are nici măcar proto-viziune.
Cînd îi aud aberînd despre economia neagră nocivă despre care scria foarte bine la un moment dat Alina Mungiu-pippidi că e o economie mai ales de subzistenţă – nu-şi aleg forma contractuală muncitorii de pe schele… -, realizez cît de tare ne lipsesc şcolile de filozofie, de sociologie, de litere. “Şcoli” în sens de efervescenţă de idei, instituţionale, de bani investiţi în dezbateri. Trendul mondial e, din păcate, de sufocare a ideilor, dar “strategic” ar fi fost ca România să inverseze cursul măcar pentru o vreme.
Pentru că decalajul dintre cuvinte şi fapte e enorm. Ba îşi doresc toţi capitalism, piaţă prea liberă etc. Ba o iau toţi ca oile spre un discurs dezlînat populist antisistem. Cum le spune nasul. Pentru ăia care-şi închipuie că lumea asta merge doar cu învăţămînt tehnic, am o singură frază: inventaţi-vă rapid filozofi, mediu de consum pentru cărţi, muzici, filme. Criza românească a venit dintr-o profundă lipsă de educaţie umanistă. Nu poţi face economie fără deschidere către idei şi dezbatere. Dacă nu ai luptă tare de idei, ai exact poza ultimilor zece ani: împrumut aiuristic, lipsă de regleme
