Prin amabilitatea Institului Polonez din Bucureşti, am avut ocazia de a participa alături de Mirela Lazăr, în calitate de organizator al vizitei şi însoţitor, şi de criticii de film Lucian Maier şi Emanuel Lăzărescu, la Festivalul internaţional de film „Era noi orizonturi" de la Wroclaw în Polonia, un festival relativ tânăr, dar de o impresionantă anvergură.

Doi regizori au fost omagiaţi la acest festival, un polonez, Wojciech Has şi francezul Jean Luc Godard, parte din filmografia lor putând fi revăzută cu ocazia acestui festival. Astfel, am avut posibilitatea de a vedea pentru prima oară minunatul film Păpuşa (1968) al lui Wojciech Has după romanul omonim al lui Boleslaw Prus. Cât despre Jean Luc Godard, ultimul său film, Film Socialism care a fost lansat anul acesta la Cannes a fost o explicabilă atracţie şi la acest festival.

La un astfel de festival nu poţi vedea decât ceea ce poţi vedea, cca cinci filme pe zi, selecţia presupunând nu numai o operaţie de gust, ci şi una de hazard în ceea ce priveşte filmele şi regizorii noi. Şi selecţia mea conţine cele două ingrediente, am ales câteva filme, altele m-au ales, iar dintre ele a făcut parte şi ultimul film al lui Gaspar Noe, Enter the Void (2009), cunoscut mai ales prin lungmetrajul Irreversible (2002). Spre deosebire de filmul anterior, cu o geometrie perfect euclidiană în ciuda montajului psihedelic şi a intensităţii insuportabile a unor secvenţe, în Enter the Void naraţiunea este bulversată, regizorul lăsându-ne pradă imaginilor şi culorilor, halucinaţiilor mirifice şi infernale induse de narcotice, cu flori vorace deschizându-şi mandalic fractalii, cu o beţie sexuală desfăcându-se în bande de frecvenţă cromatică, cu exploziile de lumină ale Tokio-ului noaptea, un oraş-vitraliu.

Filmul pare un vis prelungit în care moartea şi viaţa se regăsesc pe un registru extrem de