„Coborâţi la prima?” este, poate, întrebarea ce se aude cel mai adesea în mijloacele de transport în comun din marile oraşe din România. Sursa: Maria CrausSursa: Adi Pîclișan

1 /.

Interogaţia are mai multe variante, în funcţie de oamenii care o pun. Există varianta calmă, chiar politicoasă, a celui care a aflat că străinilor e normal să li te adresezi la persoana a doua plural. Însă este şi cea mai rară variantă.

De cele mai multe ori, întrebarea este lătrată agresiv şi nervos. „Cobori la prima?” îţi şuieră pe la urechi şi te trezeşti cu câte un individ masiv lângă tine, care te îmboldeşte din spate, ba cu umărul, ba cu sacoşa: omul încearcă să îşi facă simţită prezenţa, trebuie să ştii, să simţi, că el e acolo şi că va coborî la prima staţie.

Însă cea mai bizară variantă a indiscretei chestionări este cea în care autoritara întrebare îţi este adresată, deşi în autobuz nu era aglomeraţie şi nici nu blocai drumul omului spre mult râvnita uşă de acces. Ar fi fost destul loc pentru a trece pe lângă tine, dar întrebarea devenită reflex sare poznaş din gura lui.

Ba mai mult, neutilizarea laitmotivului „Coborâţi la prima” a ajuns să fie taxat de orăşenii care folosesc tramvaiele şi autobuzele. De pildă, în cazul în care cineva, plasat la o oarecare distanţă de uşă, dă să coboare într-o staţie, cei din dreptul uşii se uită la el cu reproş pentru că îi deranjează şi trebuie să se dea jos ca să îi facă loc: „Da’ de ce nu anunţaţi?”.

Mai nou, întrebarea a generat şi un răspuns-şablon: „Coborâţi la prima?”, „Vă fac loc”, vine replica. A devenit atât de obişnuită, încât pe Internet au început să circule bancuri despre oameni care ajung să se ia la harţă tot întrebându-se unii pe alţii dacă o să coboare la prima.

Un german în Bucureşti: „Eu vreau să ascult la iPod, nu să răspund la întrebări tâmpite”

@