Anul trecut, la împlinirea a jumătate de secol de la primii (şi până acum ultimii) paşi ai omului pe Luna, s-au scris o mulţime de cărţi care rememorau şi celebrau evenimentul şi pe cei ce-l făcuseră posibil.

S-a făcut din nou apologia unui personaj de prim plan al epopeei spaţiale, Wernher von Braun, despre care apăruseră oricum nenumărate cărţi atât în Statele Unite cât şi în Germania.

Mergând împotriva curentului, Wayne Biddle, distins cu Premiul Pulitzer pentru cartea Star Wars (povestea programului amarican de rachete balistice intercontinentale), a publicat o carte menită să răcorească unele entuziasme nostalgice: Dark Side of the Moon - Wernher von Braun, the Third Reich and the Space Race (Partea întunecată a Lunii - Wernher von Braun, al Treilea Reich şi cursa spaţială), W.W. Norton & Company, 2009. Este o încercare de a sugera că eroul adulat al erei spaţiale şi-a ascuns trecutul infamant, că, în calitatea sa de creator al faimoasei rachete V2 care îngrozise Londra în timpul războiului, von Braun s-a folosit cu bună ştiinţă de munca de sclavi a deţinuţilor de la Dora, un lagăr de concentrare unde au fost ucişi prin extenuare şi pe alte căi circa douăzeci de mii de oameni.

Wernher von Braun a murit de cancer în 1977, la vârsta de 65 de ani. Trecutul lui a început să fie pus cu adevărat sub semnul întrebării abia după ce, în 1984, Arthur Rudolph, unul dintre cei care-l secondaseră atât la Peenemunde cât şi în Statele Unite a renunţat la cetăţenia americană şi s-a întors în Germania, pentru a nu fi judecat ca criminal de război. Minţiseră sau nu cei doi şi ceilalţi membri ai grupului lor în privinţa trecutului, pentru a dobândi cetăţenia americană? Wernher von Braun nu mai putea răspunde la această întrebare, între hârtiile rămase în urma omului de ştiinţă nu s-a găsit nici o însemnare personală dinainte de 1945, abi