Monitor, cuvânt latin împrumutat de toate limbile de cultură (în română este explicat prin franceză şi prin latină) şi-a îmbogăţit în ultima vreme, sub influenţa englezei americane, sensurile şi familia lexicală. Lat. monitor "sfătuitor; cel care avertizează, care previne", format din monitum, participiul trecut al lui monere "a avertiza", stă la baza cultismelor din franceză (moniteur), spaniolă, portugheză (monitor), italiană (monitore) şi din engleză.

Înainte de a trece în revistă evoluţia recentă a monitorului în română, să ne întoarcem spre începuturile lui, care nu sunt lipsite de interes şi de un farmec desuet.

În Roma antică, monitorul avea mai multe funcţii: de asistent care îl însoţea în for pe un orator spre a-i aminti documentele şi faptele la care trebuia să facă referire în timpul peroraţiei; de sufleur pentru actori; de însoţitor al stăpânului pe străzile Romei pentru a-i aminti numele persoanelor cu care se întâlnea; de supraveghetor al tinerilor care se antrenau pe Câmpul lui Marte; de supraveghetor al ceremoniilor sacre etc.

Sensul cel mai vechi (astăzi chiar învechit) cu care apare cuvântul în limbile de cultură (în franceză este consemnat din sec. al XV-lea, iar în engleză de la mijlocul sec. al XVI-lea) este cel din învăţământ, unde monitorul era elevul mai mare sau mai sârguincios desemnat de învăţător spre a-şi ajuta colegii la lecţii şi a-i supraveghea să păstreze ordinea.

Şopârla africană din familia varanidelor a căpătat, se pare, numele de monitor în clasificarea lui Linné, odată cu care s-a răspândit în toate limbile. Arabul waral, waran "şopârlă" a fost latinizat Varanus şi a fost glosat de Linné prin latinescul monitor datorită obiceiului şopârlelor de a se aşeza pe cele două labe posterioare pentru a supraveghea împrejurimile. Despre varanul de Nil se spune că avertizează populaţia cu privire la prezenţa cr