Flirtul arată interesul nostru evident faţă de o persoană şi, la începutul relaţiei, coincide etapei tatonărilor. Însă, pentru cei care formează deja un cuplu, flirtul în afara relaţiei poate fi o lamă cu două tăişuri.
Specialiştii spun că peste 90% din manifestările din timpul flirtului ţin de limbajul nonverbal şi, mai mult decât atât, nici nu pot fi controlate. De exemplu, pupilele se dilată, obrajii se îmbujorează şi pielea este mai luminoasă. Muşchii se cabrează şi ne fac să părem mai înalţi şi mai puternici pentru a transmite mesajul că avem material genetic bun.
La semnalele involuntare ale corpului se adaugă ceea ce spunem celuilalt, adică vorbe dulci care flatează şi complimentează. Pe de altă parte, flirtul se şi învaţă. Cu alte cuvinte, putem foarte bine să flirtăm „la rece", folosind creierul şi limbajul verbal pentru a transmite mesaje cu conotaţii erotice către o persoană căreia vrem să-i atragem atenţia. Ţinând cont de aceste aspecte, flirtul în afara relaţiei pare periculos. Şi, totuşi, există voci care susţin că nevoia de a te simţi atrăgător şi, în acelaşi timp, de a simţi că exerciţi atracţie asupra altora nu afectează cuplul, ci, din contră, îl întăreşte.
Are nevoie de confirmări
Flirtul necesită o anumită doză de curaj şi de încredere în sine, fără de care nu se pot transmite semnalele disponibilităţii. De aceea contrariază explicaţia experţilor care spun că flirtul extraconjugal poate avea drept scop recuperarea încrederii în propria forţă de atracţie. Şi, totuşi, când cuplul traversează o criză, există astfel de situaţii. Fiindcă nu identifică o soluţie, partenerii aleg instinctiv să-şi testeze forţa de seducţie în afara relaţiei şi să-şi confirme lor înşişi faptul că nu şi-au pierdut calităţile de „cuceritori".
Cu alte cuvinte, vor să simtă că încă mai pot fi interesanţi şi atrăgători pentru partenerul lor de viaţ
