Depăşirea mai multor dificultăţi metodologice în cercetarea uneia dintre noţiunile cele mai explorate şi mai derutante cum este cea a umorului literar este ambiţia ultimei lucrări publicate de Jean-Marc Moura, profesor de literatură la Universitatea Paris Ouest, la editura Presses Universitaires de France şi intitulate Le sens littéraire de l’humour. Care sînt aceste dificultăţi? Este vorba mai întîi de sărăcia la care este condamnată orice încercare de definire a umorului, avînd în vedere interesul tradiţiei filozofice vechi sau moderne îndreptate eminamente către analiza rîsului, în detrimentul unei definiri „clar identificate şi general acceptate“ a celui dintîi. Jean-Marc Moura, Le sens littéraire de l’humour, PUF, Paris, 2010, 312 p. La aceasta se adaugă absenţa unor studii consacrate formelor literare, a cîmpurilor generice, stilistice şi tematice prin care el operează, demers îngreunat şi de faptul că umorul inundă toate aspectele literaturii, cultivînd toate registrele şi genurile şi făcînd imposibilă analiza lui sistematică, dată fiind mai ales imposibilitatea de a-l limita la un anume tip textual. Pornind de la aceste consideraţii, autorul îşi propune „elucidarea marilor caracteristici textuale ale umorului“ în calitatea sa literară de „comunicare diferenţiată purtătoare a unei intenţii estetice, complexă din punct de vedere semiotic, a cărei particularitate este aceea de a provoca asupra cititorului o formă foarte particulară de surîs“. Dispersia semantică a termenului transformă aici, cum e de aşteptat, extraordinara sa propensiune într-o barieră suplimentară în încercarea de definire corectă a multiplelor sale sensuri prin contaminarea lui cu alte modalităţi retorice, cum ar fi ironia, satira, sarcasmul, parodia etc. Homo ridens şi finalitatea comică Numai o analiză atentă a categoriilor necesare distincţiilor la nivelul retoricii se poate dovedi