Presedintelui Traian Basescu ii da mana sa-si iubeasca tara. Nu face nicio confuzie. Tara e formata din oamenii care i-au asigurat al doilea mandat, din politicienii care l-au ajutat sa-si vanda brandul, e suma tuturor preocuparilor sale, pe care le poate savarsi fara sa judece (daca este invitat la acest exercitiu, se enerveaza) cum traieste un om cu 600 de lei numai deoarece a avut proasta inspiratie sa se faca dascal de istorie sau cu 1.000 de lei in halatul celor care repara vieti.
Lor, insa, presedintele le reproseaza ca nu-si iubesc patria si le cere sa munceasca fara sa se gandeasca la ziua de maine. De amorul artei. Fara cuget, doar cu muschiul iubirii in erectie.
Doar ca a uitat un mic amanunt. Romania nu e suma guvernantilor ei - ca impotriva lor se indreapta mania teribila, si neputincioasa, a celor lipsiti de bucuria de-a trai aici. Romanii nu-si injura tara, domnule Basescu, ci pe cei care i-au adus in situatia de-a o parasi, in cautarea unei case de ocazie careia ii pun la intrare "home, sweet home", amagindu-se ca si-au gasit linistea.
Ce manipulare! Intentionat sau nu - dar am pretentia de la un sef de stat sa aiba discernamant - , Traian Basescu asimileaza tagma guvernantilor cu tara care le-a oferit generoasa, cu tampenia unui oligofren care plange, deci se va mangaia, ocazia sa-si masoare puterea cu istoria. Ocazie irosita.
Si daca tot e asa, ia sa facem apel la simtirea populara, sa lipim de dansa imaginea incompetentei!
Dar daca Traian Basescu isi doreste un strigat de iubire, chiar si-asa, din gurile flamande, incapabile de constructie, ci numai de un cor de injuraturi, ii reamintesc ca o faceam si pe timpul Cenaclului Flacara. Aveam, atunci, in loc de inima, faruri de ceata, pulsam, pufneam, pulsam gandindu-ne ce mare smecherie am facut. Iubeam cu sete tara si, in drum, il omagiam si p
