Lui Gao Xingjian i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură, dar China i-a pus la îndoială meritele. Distincţia i-a fost acordată pentru „opera sa de o amară intuiţie şi de mare ingeniozitate lingvistică, care a deschis un drum nou pentru romanul şi dramaturgia din China“.

Gao Xingjian s-a născut în Ganzhou, provincia Jiangxi (estul Chinei), la 4 ianuarie 1940. Din cauza scrierilor sale considerate subversive, avea să se autoexileze în Franţa la sfârşitul anilor '80, obţinând cetăţenie franceză.

Mai citiţi şi:

VIDEO Comunismul, o comedie mai degrabă cenuşie

Înclinaţiile artistice ale tânărului Gao, care picta, scria şi cânta la vioară, au fost încurajate de la început de mama sa, actriţă amatoare şi cititoare de literatură occidentală. Mai târziu, Gao a studiat literatură franceză la Institutul de Limbi Străine din Beijing, pe care l-a absolvit în 1962.

În timpul revoluţiei culturale din China (1966 - 1976), Gao a fost trimis la reeducare pentru şase ani. Scria deja, însă, temându-se că lucrările îi vor fi descoperite, şi-a ars o valiză plină cu manuscrise.

Cenzură şi interdicţie

Mai târziu a mărturisit: „Întotdeauna m-a obsedat dorinţa de a scrie. Ea mi-a adus neplăceri şi suferinţe în China, dar nu m-am oprit niciodată. Chiar şi în perioada cea mai grea am continuat să scriu în taină, fără să mă gândesc că într-o zi o să fiu publicat".

După reeducare, a lucrat ca traducător. Abia în 1979 i-a apărut prima povestire, a obţinut pentru prima dată permisiunea de a călători în străinătate şi a vizitat Italia şi Franţa. În 1980-1987 a publicat eseuri, povestiri şi piese de teatru în reviste literare chineze şi patru volume, două dintre ele de teorie literară.

Xingjian a adus în cultura chineză teatrul experimental şi absurd, traducând opere de Samuel Beckett şi Eugen Ionescu. Propriile sale piese de teatru arătau o