S-a născut pe 6 mai 1988, la Rucăr, modelul lui ca fotbalist este Xavi, crede că M. M. Stoica este cel mai bun conducător din România, iar echipa lui preferată este Pandurii pentru că la ea joacă. S-a apucat de fotbal la 15 ani şi din primul salariu şi-a luat adidaşi. Îşi întreţine familia din banii săi, iar visul lui este o casă la Rucăr. Aceasta este, pe scurt, biografia lui Dan Nistor, mijlocaşul care a impresionat la debutul său în Liga I, în prima etapă, în faţa vicecampioanei Unirea Urziceni.
- Cum ai început fotbalul şi cum ai ajuns atât de repede în Liga I?
- M-am apucat de fotbal pe la 15 ani, era cam târziu, însă asta din lipsa posibilităţilor financiare. Nu am putut merge la o şcoală de fotbal, aşa că am sărit peste cea mai importantă etapă din viaţa unui jucător de fotbal. Nu cred că se vede sau că mă afectează acest lucru, antrenorii spun că sunt talentat şi de aceea cred că suplinesc lipsa junioratului. Dar a contat oarecum că mi-a lipsit junioratul, nu îmi e mai greu, dar toată lumea întreabă. Însă nu aveam probleme deloc cu pregătirea, eram de la ţară şi acolo alergam mult, nu aveam treabă eu cu cantonamentele. La început m-am adaptat mai greu, nefiind obişnuit cu antrenamente în fiecare zi şi cu programul de pregătire, plus că aveam şi şcoala de făcut.
- Cine te-a remarcat pentru a face pasul către profesionism?
- Jucam la o echipă din campionatul judeţean, la Rucăr, la 15-16 ani, iar la finala Cupei României pe judeţ, la un meci între Rucăr şi FC Argeş II, am fost remarcat de Benone Lazăr, care m-a convins să vin la echipa dânsului. Am jucat bine atunci şi oamenii de acolo au fost încântaţi, iar după acel meci câştigat de Rucăr am adus patru echipe de Liga a III-a la noi. Aveam o echipă bună acolo, cu mulţi tineri. La Rucăr jucasem doar un an şi în acel sezon am plecat la Internaţional, care au promovat în Liga a III-a. După un
