Cu un buget anual de 20 de milioane de euro, Festivalul din Bregenz, Austria, adună 250.000 de spectatori pe ediţie prin punerea în scenă a unor faimoase opere. Anul acesta, ca şi în 2009, publicul s-a delectat cu Aida lui Verdi. La o înălţime de 55 de metri, deasupra Lacului Constance (lac împărţit între Austria, Germania şi Elveţia), un cuplu, o soprană şi un tenor, pluteşte într-o barcă de stuf suspendată de o macara-turn. În tot acest timp, cei doi cântă până la ul

Cu un buget anual de 20 de milioane de euro, Festivalul din Bregenz, Austria, adună 250.000 de spectatori pe ediţie prin punerea în scenă a unor faimoase opere. Anul acesta, ca şi în 2009, publicul s-a delectat cu Aida lui Verdi.

La o înălţime de 55 de metri, deasupra Lacului Constance (lac împărţit între Austria, Germania şi Elveţia), un cuplu, o soprană şi un tenor, pluteşte într-o barcă de stuf suspendată de o macara-turn. În tot acest timp, cei doi cântă până la ultimul suspin despărţirea de lumea aceasta şi trecerea într-un regat imaginar egiptean de după moarte. Aşa a debutat, anul acesta, Festivalul de la Bergenz - Austria. Regizorul Graham Vick şi designerul Paul Brown au transpus Aida, opera monumentală a lui Verdi, nu în deşert, ci pe apă. Cei doi au fost dornici să folosească lacul Constance nu atât ca un imens decor, cât ca parte integrată în producţie. „Vreau ca oamenii să iubească opera. Nu mersul la operă, ci arta în sine. De aceea, consider că opera pe o scenă plutitoare este atât de fabuloasă pentru că trece bariera operei ca instituţie. Iubesc cei 7.000 de spectatori din fiecare seară. Mulţi dintre ei n-au o idee sigură despre ceea ce înseamnă operă în general şi tocmai acest lucru este atât de frumos“, spune Graham Vick. Cu bărci şi platforme, părţi ale scenei care se ridică din apă, şi intrări în scenă ale soliştilor, atât din apă, cât şi de pe uscat, decorul constr