Traian Basescu nu se tine departe de politica interna. Aparitiile tot mai dese sunt sunt ca eforturile unui pompier ce vrea sa stinga un incendiu de proportii. Numai ca proportiile dezastrului sunt uriase, iar orice declaratie pare mai mult o gafa. Iesirile publice au confirmat un tipar comportamental.
Cine ar fi crezut ca europarlamentarul Cristian Preda si deputatul Sever Voinescu, partea vocala, angajata, a intelectualilor sefului statului, vor fi palmuiti chiar la postul public de radio intr-o maniera seaca si fara echivoc?
Perplex, vizibil socat, expeditiv, lapidar, ambiguu, Sever Voinescu a evitat raspunsuri clare cu privire la viitoarea pozitie pe care o va adopta atat in interiorul partidului, cat si in afara acestuia. Excesul de basescianism la care facea apel cu ceva timp in urma nu i-a folosit.
Cum sa interpretam atitudinea presedintelui? Ca nu mai sunt pe placul acestuia din cauza comentariilor acide si critice cu privire la situatia interna a PD-L? Ca nu au fost niciodata pe placul acestuia sau ca presedintele s-a folosit, din nou, de o parte a intelectualilor si acum ii arunca precum niste zdrente folosite care si-au luat nasul la purtare?
Din pacate, nu ar fi ceva nou. Perpetuarea unei astfel de atitudini a devenit un pattern. Daca analizam relatia cu intelectualii, de tip institutional sau personal, vom constata ca, in lipsa unor comportamente obediente, intelectualii, in exercitiul unei functii publice sau nu, i-au cam stat ca un os in gat.
Adus la Cotroceni pentru expertiza sa in materie de politica externa, Andrei Plesu a plecat invartindu-se, se spune ca din cauza unei manifestari de autoritate a presedintelui. Renate Weber a trecut in barca liberala din pozitia de consilier prezidential, devenind un critic acid. Mircea Cartarescu, prozatorul si poetul preferat din campania electorala, al
