15 august nu este doar "Sfânta Mărie Mare", cum se spune în popor, cel mai mare praznic al verii, când circa 2 milioane de români îşi serbează onomastica, ci şi Ziua Marinei. O armă care a făcut enorm pentru ţară aceasta, care şi-a dat obolul de sânge pentru patrie.
Din nefericire, deşi este o permanentă ispită pentru tineri, istoria glorioasă a marinei româneşti nu este foarte bine cunoscută. Cu toată aura de mister, de aventură, puţini pot spune ceva despre eroismul marinei româneşti.
Mult mai puternice ne-au rămas în minte luptele terestre sau aeriene. E mult mai lejer să-ţi aminteşti de Mărăşeşti, Oituz sau de bătălia aeriană de la Ploieşti decât de încleştările de pe litoralul românesc. Dau doar un mic exemplu.
În 1941, când armata română a plecat să dezrobească Basarabia, sovieticii au vrut să ne cadă în spate printr-o debarcare. La nici o zi de la declanşarea răzbiului, Constanţa era bombardată grav de navele sovietice. Distrugătoarul Moskva una dintre cele mai puternice nave de suprafaţă sovietice (3.000 t, 6 tunuri de 130 mm şi 9 torpile) a fost scufundat, iar Harkov a fost grav avariat. E drept, meritul nu aparţine exclusiv românilor, ci şi bateriilor germane de coastă "Tirpitz" şi "E 688", cu tunurile de 280 mm şi barajelor de mine.
În tot cel de-al Doilea Război Mondial, marina şi-a făcut cu prisosinţă datoria. Zeci de nave şi submarine sovietice au fost scufundate, iar toate planurile de invadare a litoralul maritim al României au fost zădărnicite.
În plus a participat la celebra evacuare a trupelor române şi germane din zona Odessa şi Sevastopol. Poate tocmai datorită acestui eroism, după pierderea războiului, până în anul 1962 România nu a avut efectiv flotă, aceasta fiind confiscată în totalitate de URSS, servind în Flota Sovietică.
Dar să lăsăm în spate gloria înaintaşilor şi să
