textul acesta glumetz e dedicat (cu drag dom’le, cu drag) Ruxandrei, cel mai recent post al ei contrazice MAXIM aceasta spunere. se pare ca, pentru ea (si altele, cred) nu exista …”nu exista” . ce norocoasa esti, Ruxandra!
Hm, aveam si eu un prieten apropiat (not a regular one, a close one ). Unul. Un om caruia puteam sa-I spun linistita ce vreau, ce am, ce fac, ce nu fac, de ce fac, puteam sa-i spun secretele mele. Aveam incredere in el si imi placea sa fim prieteni, tocmai pentru ca, fiind mai mare decat mine si fiind barbat, ma raportam (si) la un alt mod de abordare a lucrurilor, nu numai la fetele mele sau la alte femei, doamne, domnisoare, cunostinte, curtezani, guys, bla…bla….
Spun aveam, pentru ca de aseara nu stiu daca mai am.
M-a intrebat daca am un program vineri si am spus “nu, am un program de Spitalul 9, daca stii tu cum sa remediezi situatia, fa-o! Medicatia e binevenita”(n.a ma doare inima dom’le, ma doare inima, joi cand am fost la Ale Badicioiu i-am cerut o pastila pt corason, serios!). S-a oferit sa-mi gateasca (foarte dragut, un adevarat cavaler ) si, intrucat in momentul acesta nu sunt dedicata cuiva in mod special, am convenit sa petrecem seara impreuna, in afara “Bucurestilor”, pentru ca, citez “casa e mare si e loc pentru toata lumea” .
Totul a fost minunat, am vorbit, m-am confesat (exista o situatie pe care nu pot sa o tin in interior pentru ca, daca o tin o iau razna, prin urmare discut despre ea cat de des pot si cu oricine in care am incredere) si tocmai cand ma bucuram mai tare ca ma simt atat de confortabil in preajma unui om care nu doreste sa aiba nici o treaba cu mine m-am trezit cu tortul in mutra:
“de fapt, am tot vrut sa-ti spun asta, cred ca incep sa ma indragostesc de tine….”
Ce sa facaaaaa??? Cu mana pe inima spun, cand l-am auzit mi-am zis ca-s prea multe intr-un timp prea scurt si nu pot sa
