500 de "krisnuitori" fac legea romilor. Cine nu respectă sentinţa părăseşte "şatra". Sursa: VLAD STĂNESCUSursa: VLAD STĂNESCUSursa: VLAD STĂNESCU
1 /.
E mai vechi cu sute de ani decât Codul nostru Penal. O lege nescrisă care a intrat arareori, dacă a fost respectată, în contradicţie cu legile statului. Cei care i se supun spun că se bazează pe valori morale: onoare, respect, corectitudine. Nu există pedepse corporale sau privative de libertate, indiferent de gravitatea faptei comise. Sancţiunile sunt, în general, pecuniare. Cu cât ai greşit mai mult, cu atât lărgeşti băierile pungii. E un fel de Talmud, un cod fundamental al comunităţilor ţigăneşti tradiţionale, neasimilate şi neintegrate de societate. Este "Staborul", instanţa supremă a judecăţii ţigăneşti.
La Săruleşti, judeţul Călăraşi, câteva sute de romi căldărari, pripăşiţi în mijlocul Bărăganului acum o jumătate de veac, trăiesc după propriile reguli moştenite de la înaintaşii lor. Românii nu-i iubesc prea mult, dar nici prea deranjaţi nu sunt. Mai sunt furtişaguri, găinării, dar nu şi crime. Bulibaşa Mihai Gogu, moş Gogu cum îi zice lumea, are grijă ca orice vinovat să fie pedepsit în legea lui.
Şatra aşezată de la Săruleşti-Gară
Cum treci de Fundulea când ieşi din Bucureşti, pe mâna dreaptă, se face un drum paralel cu salba de lacuri Săruleşti, celebră pentru pescuitul la crap. După ce treci de o cale ferată şi ocoleşti gara satului, faci stânga şi, după un kilometru, dreapta. Când se aşază praful realizezi că ai nimerit fix într-o şatră.
Chiar dacă şi-au ridicat case, romii căldărari din Săruleşti mai au corturi în curţi, priponite de căruţe. Pe uliţa de pământ faci slalom printre grămezi de fiare vechi. Din poartă, pirandele cu fuste colorate se uită curioase la curajoşii care tulbură ţigănia. Puradei balaoacheşi, despuiaţi, aleargă în urma maş
