Parintele Calistrat Manastirea Vladiceni Una din expresiile frecvent întalnite în popor, chiar si la o parte dintre cei care considera ca sunt crestini ortodocsi, este ca "n-a venit nimeni de dincolo, sa spuna ce-i acolo", cu toate ca Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura ne limpezeste, cu mare exactitate, întelegerea dualitatii "rai vesnic – odihna vesnica" si "iad vesnic – munca vesnica".
Este stiut faptul ca exista doua tipologii de moarte: moartea pacatosului si moartea dreptului. Moartea pacatosului are grozniciile si semnele ei, aceasta înspaimanta si pe crestin si pe cel putin credincios. Pacatosului si celor asemenea lui, simplul gand la moarte le aduce oroare si-i înspaimanta, pana la disperare: "moartea pacatosului este cumplita si cei ce urasc pe dreptul vor gresi" (Ps. 33, 20). Cel învechit în rele si nepocainta are un zid si o groaza în a primi gandul acesta si a întelege ca naprasna mortii este rezultatul slabei credinte, a sovaielniciei si oscilarii în putina credinta si necredinta. Unii din acesti pacatosi socotesc, în sinea lor, ca: "Voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te" (Lc. 12, 19). Dar uita Glasul Domnului care striga: "Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi?" (Lc. 12, 20). "Asa se întampla cu cel ce nu se îmbogateste în Dumnezeu" (Lc. 19, 21) si nadajduiesc în agoniseala personala a mainilor lor sau în socotelile mintii lor, uitand ca firul vietii, anii si vremurile sunt în mana Lui Dumnezeu. Pe de alta parte, avem moartea dreptilor ale caror "suflete sunt în mana Lui Dumnezeu si chinul nu se va atinge de ele" (Sol. 3, 1). Tocmai aici este usa Tainei la Dumnezeu, ca numai prin taria sufletului, în deplina credinta si convingere interioara, vom reusi sa întelegem cat de mare si bun este Dumnezeu s
