Cuţitul crizei a tăiat adânc în lefurile bugetarilor, dar puţini dintre ei s-au putut plânge la televizor, aşa cum a făcut-o Crin Antonescu, de pierderea unui sfert din salariu (nemavorbind de sporurile dispărute încă de la începutul anului).

Dar, în vreme ce românii îşi caută ieşirea din criză - mulţi alegând ca soluţie punctele de trecere a frontierei vestice - la vârful politicii se fac deja calcule electorale. Deşi, mai întâi, poate că ar trebui făcut un recensământ: ar fi păcat de aruncat atâţia bani pe buletinele de vot, iar acestea să rămână nefolosite în ziua votului.

Totuşi, alegerile din 2012 sunt încă departe. Însă ceea ce îi nelinişteşte, sau, dimpotrivă, îi exultă pe politicieni, după caz, sunt nişte cotaţii electorale care arată, dincolo de indiferenţa populaţiei, că ordinea partidelor e alta decât cea de la sfârşitul lui 2008. Rezultatele sondajelor de uz intern l-au făcut pe Victor Ponta să sară în sus de bucurie, deşi într-o manieră mai reţinută decât a făcut-o Mircea Geoană după publicarea primelor rezultate parţiale ale turului 2 de la ultimul scrutin prezidenţial. Cele 35 de procente care plasează PSD pe primul loc reprezintă reacţia populaţiei la măsurile de austeritate impuse de Guvern şi roadele unei opoziţii practicate între două extreme: joc democratic şi piatră de moară, cu un palmares măsurabil mai degrabă în moţiuni decât în iniţiative legislative transformate în legi. Lunile petrecute la putere anul trecut, alături de PDL, sunt privite acum cu jenă, iar o ofertă şi un plan de guvernare au fost promise de Victor Ponta abia în octombrie.

Liberalii, în schimb, au deja planul, pentru că ei ar intra oricând să guverneze, dacă ar fi lăsaţi să conducă singuri (deşi PNL nu trece nici acum de pragul psihologic de 20%). Au mai făcut asta, dar acum probabil că nu s-ar mai grăbi să mărească pensii şi salarii, ci ar reduce