Paleontologii şi arheologii sunt angajaţi într-o cursă contracronometru împotriva "braconierilor" de vestigii străvechi, care vandalizează peşterile din Bihor. Ţara Bihorului, tărâm legendar cu locuri sălbatice, neschimbate parcă de la facerea lumii încoace. Acolo, peste tot sunt locuri în care legendele cresc sub lumina soarelui, izvorâte din istoria oamenilor. Dar şi locuri de o frumuseţe nelumească, ascunse în inima de piatră a Pământului: tărâmul misterios al peşterilor, plin, şi el, de poveşti vechi de când lumea. Unele peşteri, compuse din culoare, galerii labirintice şi săli imense multietajate, par a fi nişte palate de basm, unde te aştepţi ca din orice cotlon să-ţi iasă în cale un zmeu, o zână ori un spiriduş.

Altele, scufundate şi ele în bezna veşnică, sunt doar nişte hrube nu mai mari decât beciurile vechilor case boiereşti. Indiferent de mărimea lor, toate au nume ciudate, venite şi ele din negura vremurilor. Unele nume au o rezonanţă ciudată, izvorâte parcă direct dintr-o limbă secretă a străbunilor, precum "Meziad" care, cu ai săi cinci kilometri de galerii labirintice, este una dintre cele mai mari din ţara noastră. Altele, la fel de ciudate, par să reflecte nişte întâmplări aparte, păstrate de memoria colectivă. Acum, doar localnicii mai ştiu de ce uneia i se spune Peştera Vacii, iar altora Focul Viu, Ruginoasa ori Peştera Osoiu. Sau de ce văgăunii de la Onceasa i se spune Peştera Zmeilor. La fel de ciudat sună şi un nume oficial, dat de specialişti: "Complexul Carstic Peştera Cerbului - Avenul cu vacă". Oricum s-ar numi, unele peşteri sunt accesibile turiştilor cu spirit de aventură. Dar cele mai multe sunt deosebit de periculoase, motiv pentru care sunt "rezervate" doar speologilor care, în majoritatea cazurilor, sunt şi oameni de ştiinţă. De curând, o grotă lungă de câteva zeci de metri a fost "locul de muncă" al unei echipe multid