Unora li se pare imposibil ca in zilele noastre sa mai existe iubiri adevarate. Cand spun adevarate, ma gandesc la acele iubiri care intrunesc absolut toate calitatile necesare acestui sfant sentiment: dragoste, incredere reciproca, toleranta, respect si fidelitate pana la ultima clipa a vietii. Prin iubire devenim mai buni. Mai buni cu noi insine si cu semenii nostri. Sunt atatea lucruri minunate de spus despre iubire, incat as asterne pagini intregi. Dar dorinta care ma stapaneste acum este sa-mi povestesc propria mea experienta de viata, intamplarea prin care m-am indragostit profund si definitiv.

Totul a inceput undeva la poalele muntilor Retezat, intr-un cadru de vis. Stateam in gazda, impreuna cu o fata, care imi era prietena. Intr-o friguroasa zi de martie, dupa amiaza, tarziu, intrand in camera, am gasit asezat in fata focului un tanar, al carui profil era luminat de jarul care mocnea in soba. Mi s-a parut de o frumusete ireala. A fost ca o vraja. Cand m-a privit cu ochii lui mari si verzi, am simtit ceva greu de descris, ceva ce nu mai simtisem pana atunci. Fara sa-mi spuna, prietena mea isi chemase varul pentru a ma cunoaste. Eu aveam 17 ani si jumatate, el 18. Seara am fost la cinematograf. In clipa in care mi-a luat mana intr-a lui, am simtit un soc electric prin tot corpul si, undeva, in subconstient, am realizat ca mi se intampla ceva minunat si irepetabil. Dar povestea noastra de dragoste n-a fost, totusi, prea simpla. Ne-am logodit, fagaduindu-ne unul celuilalt. Studiile ne-au dus insa departe unul de altul, comunicand prin scrisori. Nu stiu daca faptul ca iubirea noastra a fost pur platonica a contribuit la cimentarea ei. In mod sigur, insa, n-am reusit nici unul dintre noi sa gasim pe altcineva de care sa ne legam sufleteste, cu toata departarea care ne despartea. Din pacate, a trebuit sa trecem prin nefericire ca sa ne dam seama ca eram