Greco-catolicii şi ortodocşii au versiuni diferite cu privire la originea imnului cântat de sute de mii de credincioşi în fiecare 15 august, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

Imnul Maicii Domnului de la Nicula, cântarea pe care o intonează sute de mii de credincioşi în fiecare 15 august, a fost compusă de călugări greco-catolici, în 1946. Aşa sună varianta bisericii de rit bizantin unită cu Roma, în timp ce ortodocşii spun că este vorba de un imn de factură populară.

Potrivit lui Romul Pop, autorul cărţii „Luminile Bixadului”, o primă mărturie scrisă cu privire la originile imnului „O Măicuţă Sfântă” se află într-un calendar-carte editat de Mănăstirea de la Bixad, în 1946. „Aflăm că era difuzată pelerinilor şi o cântare către Preacurata Fecioara Maria, de mulţumire pentru salvarea românilor de temporara asuprire străină din 1940-1944, melodie Gheorghe Marina, versuri Gavril Sălăgean, călugări bazilieni de la Bixad”, scrie Romul Pop în cartea sa. O bună parte din cântarea de la Bixad se regăseşte cuvânt cu cuvânt în imnul care se cântă acum în timpul pelerinajului de la Nicula

Cântare de factură populară

Ortodocşii au, însă, o altă versiune asupra istoriei imnului religios. Potrivit purtătorului de cuvânt al Mitropoliei ortodoxe a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Bogdan Ivanov, imnul este de factură populară. „Părintele Vasile Stanciu a cules versurile şi le-a pus pe note, în 1990”, a declarat pentru „Adevărul”.

„O Măicuţă Sfântă/Te rugăm fierbinte/Să ne-asculţi de-a pururi/Marea rugăminte”. Aşa sună prima strofă a cântării pe care toată suflarea creştină o cântă la Nicula, în ziua sărbătorii, şi care se regăseşte întrutotul în cântarea de la Bixad. Şi refrenul este identic: „Nu lăsa, Măcuţă/Să pierim pe cale/Că noi suntem fiii/Lacrimilor tale”.

Zeci de mii de pelerini la Nicula

Zec