- Povestea pe care v-o spun e reala. S-a petrecut intr-un sat din nordul Buzaului, asezat pe paraul Slanicului. O poveste de dragoste care arata ca marile patimi ard pretutindeni, la tara sau la oras. Iubirea nu are buletin de identitate. Domiciliul ei e peste tot -

Primele gospodarii aflate la intrarea in satul B. le apartineau fratilor Jurubescu: Vasile si Codin. Codin in dreapta drumeagului si Vasile in stanga, pana-n apa Slanicului. Aveau case aratoase si acareturi asijderea. Casa lui Codin Jurubescu trona vizibil, de la mare distanta, construita ca mai toate casele satului, in margine de deal, cu una, doua odai jos si beci, iar peste ele, multe camere si-o galerie larga. Avea la pod un fel de balcon cu inflorituri din lemn, casa specifica stilului buzoian din prima jumatate a secolului al XX-lea.

Codin Jurubescu a indeplinit multa vreme functia de perceptor la primarie. Om descurcaret, cu ceva stiinta de carte, a dus multa vreme functia. Ambii frati, si Vasile si Codin, aveau cate doi copii. Orientati bine, si-au trimis feciorii la licee si scoli superioare, devenind, la randul lor, personalitati.

Parintii s-au orientat ca pe fete sa le casatoreasca cu baieti harnici si isteti din sat, proveniti tot din familii cu renume, buni gospodari, bogati.

Un foc de pistol

Codin si Marita - careia satenii ii ziceau Tiloaia, aveau o zvarluga de fata, pe Lenuta, frumoasa si infipta, care avea sa starneasca furtuni in tumultul vietii satesti, oarecum asezata, care decurgea dupa vechi traditii si obiceiuri statornice din stramosi. Fiind frumoasa, s-a indragostit de ea un flacau mult mai mare ca varsta, chipes si aratos. Era Nelu Brebeanu, unicul fiu al lui Dragomir Brebeanu, gospodar de frunte, proprietar de moara, fierastrau si paduri; basca terenuri intinse de fanete, pasuni, livezi si ogoare.

Nelu, baiat inalt ca bradul, era