Fraţi români, Parisul este un oraş drăguţ, dar ca să vă imaginaţi cât de frumoasă este Franţa trebuie să ţineţi cont că oraşul de pe Sena este cam cel mai urât din Hexagon. Capitala are frumuseţile ei. Turnul Eiffel, Arcul de Triumf, Champs élyseés, Louvre sau Notre Dame se numără printre locurile cele mai colindate de turişti. În rest, atmosfera este una apăsătoare. Te macină o senzaţie de nesiguranţă, generată probabil nu doar de marocanii care se agaţă de fiecare turist ajuns prin zonele periferice, dar şi de românii care vând ţigări fără timbru la metrou. Nu îţi trebuie mult ca să descoperi de ce Bucureşti este "Micul Paris". La noi se circulă un pic mai bine ca la ei. Parisul trebuie văzut o singură dată şi, dacă este posibil, într-o singură zi.
Ca să descoperi frumuseţile Franţei, trebuie să mergi în provincie. În patria brânzei n-o să găseşti niciodată telemea, dar merită să încerci toate felurile de lactate pe care ţi le propun localnicii. Chiar dacă nu îţi place ceea ce mănânci sau bei, e bine să-i spui celui ce te serveşte "C'est bon! C'est trčs bon!". Pe francezi îi faci din vorbe. Lor le place gargara. Şi dacă le mai spui şi câteva cuvinte pe nemţeşte i-ai cucerit cu totul.
Poţi să te îndrăgosteşti de Franţa dacă mergi prin orăşelele ascunse în Pirinei, aproape de graniţa cu Spania. Luchon este o aşezare atât de spectaculoasă, încât te lasă cu gura căscată şi nu îţi dai seama cum şoseaua te trece dincolo, la spanioli. Toată lumea vorbeşte despre această localitate ca despre "Regina Pirineilor", iar ca să te convingi de acest lucru trebuie să mergi pe Allees d'Etigny, strada centrală a oraşului. Ai parte nu doar de monumente şi clădiri vechi, cu inspiraţie arhitecturală diversă, dar şi de un centru spa vestit în toată lumea. Apa termală de aici a făcut din Luchon un loc cunoscut încă de pe vremea romanilor. Un soldat avea o afecţiune
