Comisia Europeană ne cere să creştem treptat preţul gazelor până la convergenţa cu tarifele de pe pieţele externe. România trage de timp, dar riscă sancţiuni. Gazele externe sunt de două ori mai scumpe decât resursa autohtonă, iar alinierea celor două preţuri ar creşte factura populaţiei cu 80%.
În plină criză economică, statul român mai are de rezolvat o problemă spinoasă, care va afecta şi mai mult buzunarul populaţiei. Aderarea la piaţa unică europeană ne impune să aplicăm regulile comune, printre care şi renunţarea la reglementarea preţului gazelor extrase din solul românesc şi lăsarea lor la latitudinea pieţei, lucru care trebuia făcut încă de la 1 ianuarie 2007.
Preţul gazelor autohtone a fost fixat de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie la 495 de lei pe mia de metri cubi (150 de dolari) şi nu a mai fost modificat din februarie 2008. În acelaşi timp, gazele din import costă 360 de dolari pe mia de metri cubi, adică mai mult decât dublu.
Distorsionăm piaţa
„Un sistem de preţuri reglementate nu este permis, întrucât acesta distorsionează competiţia în rândul tranzacţiilor şi împiedică funcţionarea pieţei interne a gazelor", a declarat, pentru „Adevărul", Nicole Bockstaller, ofiţerul de presă al comisarului european pentru Energie, Gunther Oettinger.
De altfel, în negocierile de aderare, România s-a angajat să dereglementeze preţul gazelor, iar acest lucru trebuia să se facă treptat, tocmai pentru că preţul intern este foarte scăzut, iar o aliniere bruscă ar fi explodat facturile. La cotaţiile actuale, dacă cele două preţuri s-ar alinia dintr-odată, tariful final al creşte cu 80%, ţinând cont că doar 20% din gazele arse de români sunt importate.
Însă timpul trece, iar Comisia nu ne iartă. Anul trecut, instituţia a declanşat procedura de infringement pentru piaţa energiei şi gazelor din România, unul dintre mot