Romania, conform statisticilor, se numara printre cele mai sarace tari din Europa. Pe chipul sau se vad deslusit urmele regimului trecut. Dar nici dupa Revolutia din 1989, in cei peste 20 de ani cat au trecut de la acest eveniment, nu ne-am revenit, mai orbecaim inca dupa luminita de la capatul tunelului.
In acesti ani, fiecare politician a crezut despre celalalt ca munceste si nu s-a mai straduit si el. Iar tara a ramas ca si neguvernata si la cheremul escrocilor, ajungand o armata de romani chinuiti.
Rodul acestor ani? O structura sociala statala foarte slaba, un sistem de asistenta medicala subdezvoltat, o discrepanta mare dintre patura saraca si cea bogata a populatiei, ce a dus ca viata de azi a majoritatii romanilor sa fie greu de suportat.
Nu este un film de groaza, ci realitatea! Alimentele sunt, pentru cea mai mare parte a cetatenilor, insuficiente, iar de conditiile igienice, precare, jalnice, nici macar nu se poate vorbi.
In aceste conditii de viata, grele, copiii romanilor au cel mai mult de suferit. Multi ajung in strada, devenind copiii strazi, nu au ce manca si dorm pe o plasa de plastic sau pe carton si inhaleaza aurolac, straduindu-se sa uite situatia in care se afla. Merg desculti, adapostindu-se in canalizari cu sobolanii, protejati de caldura conductelor de incalzire.
Suna ingrozitor, dar acesta este adevarul, copiii care locuiesc pe strazi sunt prinsi si vanduti in tarile vestice pentru organe umane. Adesea sunt considerati ca fiind mai degraba animale, numai ca se pot face usor afaceri cu ei. Unii sunt pusi la lucru, trimisi la cersit, batuti de propria familie. Multi dintre acesti copii sunt ei insisi depedenti de droguri, de nicotina, de alcool din frageda pruncie. Fara dragoste si fara ocrotire parinteasca traiesc copiii strazii.
Periferile oraselor si satele sunt pline d
