Balciul este un targ tinut la date fixe, un iarmaroc. Cu alte cuvinte, o adunatura de lume care gaseste placerea in harmalaie si atmosfera de targ. Noi, romanii, avem in noi placerea imbulzelii si a chilipirului.
Tipic romanesc este balciul. O lume pestrita, cum rar poti vedea adunata laolalta. Fiecare vinde cate ceva. Fiecare vrea sa il pacaleasca pe celalalt cu ceva. Acolo se simt in largul lor hotii, borfasii, vanzatorii de iluzii.
Ne strangem ciorchine de cate ori vedem mai multi oameni laolalta. Asa ne simtim foarte bine, pierduti intr-o multime care asteapta pentru ceva sau care casca gura dupa ceva.
Sub soarele arzator al lunii lui Cuptor, aproximativ 15.000 de romani s-au adunat cu ocazia unui nou prilej preasfant: moastele Sfantului Ierarh Nifon, la Mitropolia din Targoviste. Nimic de reprosat nimanui. Oamenii sunt sarmani, au probleme, iar credinta ne salveaza in clipele cele mai grele ale vietii.
Cum era de asteptat, totul s-a transformat, din nou, intr-un balamuc generalizat. Jandarmii faceau cu greu fata multimii care se calca in picioare. Pe la racla cu ramasitele sfantului treceau, pe rand, in general, batrane.
Carau cu ele tot felul de boarfe pe care sa le manjeasca de sticla sub care erau oasele venerate. Voiau sa le umple de sfintenie si, mai mult decat atat, sa o duca si acasa celor dragi.
Ne amintim imaginile cu hoardele de romani care se strangeau gramada la orice prilej unde se poate ciupi cate ceva. La deschiderea fiecarui hipermarket unde se da gratis macar un balon sau o bomboana, gloata da navala, gata de asalt.
La Iasi, cand s-a deschis un magazin de bricolaj, aveai impresia ca nu sunt oameni cei care devastau acel magazin. Parca erau urangutani urcati in bananieri. La pret redus erau bormasini si cutii cu vopsea lavabila. Ne imaginam ca multi ieseni au desc
