Cu bune şi cu rele, cu surprize şi confirmări, cu patimi şi depresii, campionatul anului 2010, categoria porumbei călători adulţi şi-a tras cortina. Urmează calculele sau cum spunea un amic de-al meu, mai vârstnic în ale porumbeilor şi mai hâtru într-ale verbului, urmează zborul... hârtiilor. Toate, cred eu, zboară însă în acelaşi sens, sensul unic ce desemnează campionii pe categorii ai ediţiei 2010.

Deşi se poate considera încă timpuriu pentru concluzii putem reţine totuşi câteva constatări şi anume, una ar fi ca nici măcar "vara nu mai e ca vara" anul acesta competiţional vara fiind mai mult o primăvară atipică şi prelungită cu ploi mult prea extinse, dezechilibre meteorologice sau furtuni, ce nu au lăsat competiţiei decât mult prea puţin timp favorabil zborurilor. Un an greu pentru organizatori, cu mers "pe sârmă" între orele de acalmie atmosferică şi stihiile dezlănţuite ale naturii. Probabil poate tocmai de aceea se poate spune că anul acesta, eventual până la contabilizarea rezultatelor sportive, poate fi considerat anul tehnic al organizatorilor.

Cei pricepuţi, în ciuda "vicisitudinilor vremii" şi-au dovedit clasa şi au performat, în schimb, cei mediocri sau superficiali, invariabil, au clacat. Din nefericire, preţul însă l-au plătit tot confraţii noştri, care şi-au văzut irosite speranţele, acumulate în ultimii 2-3 ani şi rătăcite într-un nor de ceaţă morală, informaţională sau meteorologică. Păcat de păsări, păcat de oamenii buni şi eventual păcat de trufia unora deghizată în miză. Numai pentru ei, reamintesc faptul că miză reprezintă un risc asumat. Echivalează cu acel titlu de răspundere personală subsumat faptelor proprii cu evaluare colectivă. Şi dacă sună prea pompos pot înghesui definiţia într-un singur cuvânt: răspundere. Organizatorul responsabil nu se poate prevala de miză măcar şi pentru faptul că riscul este global,