Vitrină, bibliotecă, scaune tapiţate, canapea, fotolii, masa de sufragerie, mobilier de bucătărie, aragaz, frigider, pat matrimonial, televizor, noptiere, bicicletă, tricicletă, magnetofon, maşină de cusut, bătător de covoare, peşte de sticlă, lustre, veioze, rechizite, stilou chinezesc cu cap de urs panda, cordeluţa cu pampoane, bibelouri, fructiera de sticlă, fructe de plastic, jucării, ceas deşteptător... Stă semeţ ca un rege pe cel mai important loc din casă: televizorul. Artistul i-a pus coroană, mă rog, l-a dat cu praf auriu, şi acum crede că în cutia aceea în care fusese abandonat a trăit doar un vis urât. A devenit peştişorul auriu. Încearcă să-şi mişte puţin ochii şi vede, surprins oarecum neplăcut, că nu numai el a fost înnobilat. Adică aurit. În jurul lui toate obiectele acelea prăfuite, rupte, puse claie peste grămadă, aşa le văzuse ultima oară, au primit înnobilarea. Strălucesc de parcă ar fi căzut toate într-o fântână cu aur. Dacă l-ar întreba cineva, Peştele-de-sticlă ar putea să spună povestea lui.

Demult, când a fost cumpărat din magazinul de bibelouri, a fost împachetat într-o bucată de hârtie groasă, iar acasă femeia l-a pus pe televizor, lângă fereastră. În fiecare dimineaţă, razele soarelui se răsfrângeau în el, creau curcubee... A fost vedeta. Apoi încet-încet a căzut în dizgraţie. Din ce în ce mai prăfuit, împins prin colţuri întunecate ale bibliotecii, iar într-o zi s-a trezit aruncat într-o cutie de pantofi, alături de o coardă, nişte mărgele... nimicuri, şi totul s-a întunecat. Nu ştie cât a durat întunecarea, apoi un bărbat l-a luat, l-a şters de praf, l-a dus într-un atelier, s-a temut că o să-l spargă, cine ştie ce poate fi în mintea unui om?!, dar nu, omul l-a făcut ceea ce este acum: un nobil peşte de sticlă, şi după aceea hahaha! l-a invitat la carnaval!

Din şuşotelile mesei de sufragerie, ale aragazului,