Câteva comentarii postate de cititori la ştirea de pe Realitatea.Net privind moartea deputatului PDL Ioan Timiş mi-au întors stomacul pe dos.
Sunt acele momente în care meseria asta îmi pare sordidă de-a dreptul, în care îmi vine – aşa cum am fost sfătuit şi aici de-a lungul timpului – să mă duc pe un vârf de munte să cresc vaci, să las baltă ţara pentru a spăla vase prin Italia, în care regret că nu m-am făcut electrician, pompier sau cosmonaut. Momente în care aş fi vrut să nu pot citi, scrie, auzi, vedea, înţelege.
Un deputat PDL – Ioan Timiş – a murit aseară la Londra. Era de mai multă vreme bolnav de leucemie, iar corpul său a cedat. Nu l-am întâlnit niciodată, doar vorbisem cu domnia sa de câteva ori la telefon, ultima dată, în această primăvară, în momentul plecării de la PNL. Omul acesta nu participase la gazarea evreilor în lagărele naziste, nu fusese vecin cu Pol Pot, nu ştiu dacă primise vreodată amenzi de circulaţie, dacă câştigase vreun leu în mod necinstit. Probabil avea păcatele sale.
Cu toate acestea, ceea ce am văzut pe Realitatea.Net dimineaţă la secţiunea comentarii, sub ştirea care anunţa dispariţia-i, e imposibil de înţeles. E delirant, e ireal, e dincolo de orice urmă de raţiune.
“Doamne de ar muri toti pdlisti cred ca incepe sa se faca dreptate”; “din fericire tot corpul i-a fost cuprins de cancer in metastaza…. organele i s-au transformat intr-o supa condimentata parca de mirodenii orientale”; “Urmeaza chiorul betivan,curveta blonda,bordureanu si berbeceanu”; “doamne doamne nu bate cu parul…la mai multi!!!!!!!!”
Sunt acele momente în care mi-e jenă că sunt om, că am ochi, urechi, mâini şi că fac parte dintr-o specie care poate scrie asemenea cuvinte. Pentru voi, cei din străfundurile pământului, un uriaş dispreţ.
PS. Nu agreez ideea pesedistei Olguţa Vasilescu de a institui o lege pentru combatere
