Inchisoarea omonima a fost intre anii 1949 si 1952 locul unor atrocitati de neimaginat. S-a urmarit ca prin umilinte si torturi psihice sa se distruga convingerile si credintele detinutilor politici, avand ca scop final transformarea lor in cetateni docili si obedienti ai regimului comunist.

Spalarea creierelor detinutilor din Pitesti este cel mai mare experiment de acest fel infaptuit in lumea comunista europeana. Disidentul rus anticomunist Alexandr Soljenitin se referea la aceste evenimente ca fiind "cea mai cumplita barbarie a lumii contemporane".

Tortionarul de la Pitesti

Tratamentul inuman al prizonierilor de la Pitesti se leaga de numele lui Eugen Turcanu, care supraveghea si ducea la bun sfarsit torturile, acesta la randul lui fiind un "reeducat".

Facuse parte din Garda de Fier, dar dupa razboi s-a inscris in Partidul Muncitoresc Roman. Legaturile anterioare cu miscarea legionara i-au fost tradate Securitatii si a fost inchis la Suceava. Aici alaturi de alti detinuti care trecusera prin practici asemanatoare ajung sa devina ei insisi tortionari formand "Organizatia Detinutilor cu Convingeri Comuniste".

Sub ordinele si indrumarile lui Alexandru Nicolski, subdirector general al Securitatii, ODCC-ul a fost trimis la Pitesti unde timp de trei ani a incercat sa zdruncine si sa anihileze orice simtaminte umane ale incarceratilor.

Experientele prizonierilor

Detinutii din inchisoarea Pitesti erau studenti ce faceau parte din partidele istorice, dar si legionari sau chiar comunisti considerati deviationisti.

Odata cu intrarea pe usile inchisorii sunt supusi unor violente chinuitoare de catre Turcanu si restul grupului sau. Degetele le erau strivite, erau batuti cu capul de ciment, erau arsi pe corp.

In timpul interogatoriilor, folosindu-se de tortura, sunt obligat