Presedintele si-a luat in serios rolul de diriginte al tuturor profesorilor din Romania. Pentru asta, nu ezita sa se razbune pe ei, pecuniar si umilitor, pentru ceea ce sunt: profesori. Si pentru ce reprezinta acestia: Educatia. Un cuvant mai putin uzitat prin curtea Cotrocenilor.

Aflat in tonalitatea altor "sefi de state" mai africane sau mai sud-americane, pe care probabil ii admira la ceasuri ludice de seara, presedintele nu rezista sa nu ne mai impartaseasca si cate o lectie de patriotism si iubire de tara.

De parca noi, ceilalti, am fi niste "alieni" care-am fost parasutati alaltaieri pe plaiurile mioritice de care sunt indragostiti doar colegii de partid ai lui Traian Basescu.

Simtindu-se ca "pestele in apa" pe iubita lui functie de "tatuc" al natiunii, bineinteles ca si domnul Basescu este interesat de protejarea scumpei lui natii. Si pentru aceasta, nu-i asa, trebuie identificati dusmanii: intai si intai intelectualii (recte profesorii).

De unde provine ura viscerala si neincrederea presedintelui fata de intelectuali nu se poate determina cu exactitate. Poate fi un semn al refularilor specifice carnetelor de note adolescentine? Sau poate fi si un semn al frustrarii dobandite prin absenta cu desavarsire din CV-ul domniei sale a scolilor specifice, de altfel, marii majoritati a oamenilor de stat europeni? Dar si din prezenta, in aceeasi "autobiografie" nescrisa inca de nimeni, a prea-multelor "scoli de marca ale vietii" de prin porturile sordide ale lumii?

Poate de aceea si modul mai mult decat evident cu care s-a inconjurat de niste intelectuali uleiosi si avertebrati, dar si obsesia sa de a se agata de o pleiada de non-valori pe care le-a promovat ani la randul la cele mai inalte varfuri ale politicii?

"Dragostea" lui Traian Basescu pentru intelectuali

Nimeni n-a scapat de furi