Schita modelului economic universal logic consta dintr-un triunghi isoscel, cu o latura orizontala, ca baza, in timp ce celelalte doua formeaza "varful" schemei, in locul unde se ating.
O portiune, la varf, formata de o linie orizontala, paralela cu baza, delimiteaza sectorul de cercetari si dezvoltare, fiind cea mai putin costisitoare componenta a sistemului.
Cheltuielile principale constau in salariile cercetatorilor si inginerilor ce dau viata noilor produse. Sectiunea urmatoare, cea de fabricare, e extrem de intensiva, in capital si ore de munca. Aici se nasc toate produsele desenate si proiectate in faza de cercetare si dezvoltare.
Sectiunea urmatoare, imediat mai jos, e faza de vanzari. Aici se amortizeaza toate investtiile, find faza producatoare de venituri. Organizarea retelei de desfacere, reclamele, distribuirea produselor, toate fac parte din aceasta subdiviziune a modelului economic.
Ultimul segment, la baza triunghiului, e cel mai mare, si are de a face cu suportul intregii operatii. Aici se administreaza lucrarile de garantie, piesele de schimb, manualele de reparatii etc.
In general, acest segment din sistemul economic e numit, dupa tipul american, service, fiind un punct principal de contact cu clientul, unde se cimenteaza sau se distrug relatiile de afaceri.
Modelul lui Marx, echivalent cu o superstitie savanta
Comparati schema asta simpla cu modelul intortocheat al lui Marx, in "Capitalul" lui, unde elementele principale sunt doar capitalul fix, capitalul variabil si fortele de munca. Marx n-a creat niciodata, in intreaga lui viata, un stat de plata de salarii, sau ar fi lucrat undeva. A trait din ce a putut cersi de la amicii lui.
De aceea modelul sau e echivalent cu o superstitie savanta. De aici vine diferenta enorma intre economiile de piata, din tar
