"A vorbi despre crucea neamului românesc, a vorbi despre jertfele înaintaşilor noştri şi a nu-ţi asuma şi tu crucea şi cuiele, ai putea să rămâi doar o umbră în istoria neamului tău." Sunt cuvintele Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan, Arhiepiscop al Harghitei şi Covasnei. România este considerată Grădina Maicii Domnului. La 15 august, creştinii prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii.

Pe drumul ce te duce la Gheorgheni, la mai puţin de 50 de kilometri de Miercurea Ciuc, se înalţă o frumoasă mănăstire, înconjurată de un zid trainic de piatră în stil medieval, străjuit de o maiestuoasă poartă din stejar sculptat.

Această "apariţie" într-o zonă în care sunt prea puţine biserici ortodoxe este surprinzătoare şi te îndeamnă să cercetezi îndeaproape. Mănăstirea este nou zidită, însă este izvor de duhovnicie şi uşurare pentru pelerinul trecător şi balsam care oblăduieşte rănile românilor din această încercată zonă a ţării, o candelă aprinsă în inima Ardealului. În decursul istoriei, Biserica Ortodoxă din Transilvania a avut multe de suferit. Anul 1940 a adus pentru comunităţile şi instituţiile româneşti din zonă grele încercări. Multe dintre bisericile din Covasna şi Harghita, unele nou ridicate, au fost distruse.

Încet-încet, rănile încep să se vindece. În 1994 a fost înfiinţată Episcopia Harghitei şi Covasnei, fiind ales episcop Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan, părinte duhovnicesc şi bun gospodar, cu experienţă în renovările şi construcţiile de mănăstiri din Oltenia (Polovragi, Tismana, Lainici) şi Ierusalim, unde a fost Superiorul Aşezământului Românesc. A cercetat eparhia cu durere în suflet şi a găsit doar două candele aprinse în toată zona: Mănăstirea "Sf. Ilie" şi Mănăstirea Doamnei din Topliţa. În 1996, după praznicul Schimbării la Faţă, a fost pusă piatra de temelie a Sfintei Mănăst