Începând cu vârsta de 18 ani, braşoveanul Moldovan Dumitru (79 de ani) a fost deţinut în cele mai grele puşcării ale vremii. Moldovan Dumitru a fost condamnat la 20 de ani de puşcărie pentru că a dat foc steagului PCR şi portretelor conducătorilor din anii ‘50. După eliberarea din 1964 s-a trezit, după cum spune, într-o închisoare şi mai mare: România.
Prima arestare
În satul Lisa, judeţul Braşov, Moldovan Dumitru este printre ultimii supravieţuitori din zonă care a ţinut, ca partizan, arma în mână. A făcut 13 ani de puşcărie (din 20 de condamnare) şi de 40 de ani, după eliberare, se ocupă mai mult cu apicultura.
Povesteşte cu voce domoală şi tărăgănată întâmplările care i-au marcat şi constituit viaţa: „M-au arestat în 1949, pe când aveam 18 ani. Lucram la întreprindere, la Victoria. Pe 7 noiembrie, la primărie veniseră nişte propagandişti să ne ţină o cuvântare, să ne lumineze. Am răbufnit. Împreună cu alţii am deteriorat faţada primăriei, am dat foc la un steag şi am spart un panou, două. La scurt timp am fost demascat de un cetăţean din sat. Am fost condamnat un an, din care am executat opt luni.
Trădat de un consătean
„După eliberare m-am întors la Victoria şi am lucrat ca şef de echipă, subordonat inginerului Schnaider, care-mi era ca un tată. La el acasă se făcea politică, iar într-o bună zi m-au chemat la cadre şi doi securişti mi-au pus în vedere să le raportez ce se discută la Schnaider acasă. Eu însă i-am povestit inginerului toată tărăşenia. Numai că securiştii au aflat că l-am atenţionat pe inginer, m-au chemat şi m-au bătut de-a trebuit să vină tata cu căruţa să mă ia, că eu nu mai puteam merge. Nu m-a dus acasă, ci am mers la un prieten, unde am şi stat peste iarnă. În acest timp, Securitatea m-a căutat de câteva ori acasă", povesteşte, emoţionat, bătrânul partizan.
Vânătoarea securiştilor
A stat ascuns la priet