După discursul lui Nicolas Sarkozy, de la sfârşitul lunii iulie, de la Grenoble, prin care a relansat politicile securitare care îl făceau celebru ca ministru de interne şi prin care intenţionează să depă-şească afacerea Bettencourt, care l-a trimis la cele mai scăzute cote în sondaje, o nouă controversă tulbură Franţa: polemica sondajelor. La Grenoble, Sarkozy poza în dur: anunţa intenţia de a priva de naţionalitate franceză pe criminalii de origine străină care atacă agenţi publici, iar ministrul francez de interne îi ţinea isonul şi anunţa atât expulzarea imediată a rromilor, care au comis infracţiuni împotriva ordinii publice, cât şi desfiinţarea a cel puţin jumătate din cele 300 de tabere ilegale în următoarele trei luni. Iar reprezentaţii partidului prezidenţial, UMP, vânturau intenţia de a-i condamna la închisoare pe părinţii copiilor -delincvenţi.

Apoi au venit sondajele care au confirmat - se putea altfel! - politica securitară iniţiată de preşedinte. Franţa nu mai e guvernată prin politici, ci prin sondaje. Dar ceva asemănător se întâmplă şi pe la noi. Căci şi în România sondajele au devenit mijloace predilecte de guvernare.

Aptitudinile Elysée-ului în perioada sarkozistă de a folosi sondajele pentru a guverna sunt deja celebre. Doar cu un an în urmă, Curtea de Conturi franceză releva că Elysée-ul a cheltuit cam 1,5 milioane de euro pentru mai multe anchete realizate pe internet de institutul OpinionWay. Consilierii lui Sarkozy încercau manipularea opiniei publice prin transferarea, printr-un sistem de "bidoane", a rezultatelor sondajelor în presă. Nu au reuşit, căci formula a fost deconspirată. Acum, după lansarea campaniei pentru recucerirea opiniei publice în vederea alegerilor prezidenţiale din 2012, o parte a presei franceze - mai ales cea electronică, însă şi cea tipărită precum "Le Monde" - atrage atenţia asupra cacofoniei sondajelor pri