Parcul Tineretului din Bucureşti, vineri, ora 20.30. Căldura de afară s-a mai domolit, acum sunt 26 de grade Celsius. Parcul este plin de bucureşteni de toate vârstele, care se plimbă, aleargă sau pur şi simplu se odihnesc pe bănci. Pe una dintre alei, două doamne mai în vârstă vor cu orice preţ să contrazică imaginea tradiţională a bunicilor care stau pe bancă şi îşi privesc nepoţii în timp ce se plâng de greutăţile vieţii. Ileana T. şi Ioana P. au nepoţii majori, aşa că motivul pentru care vin în parc aproape în fiecare seară este practicarea sportului de întreţinere. Îmbrăcate lejer, mai degrabă casual decât sport, doamnele îşi respectă cu stricteţe orele de fit¬ness. Programul este de aproape 3 ore şi include o plimbare pentru încălzire, lucrarea tuturor muşchilor, câte 7-8 minute la fiecare aparat, dar şi scurte conversaţii între reprizele de efort. „În curând plec din Bucureşti, mă duc la tratament. O să-mi lipsească timpul petrecut aici cu prietena mea. Iar ea e distrusă la gândul că plec", a recunoscut Ioana P. cu hotărâre. Confirmarea a venit şi de la prietena acesteia, care a aprobat resemnată: „Nu-mi place să vin singură. O să le chem pe Viorica, Steluţa, Lucica, vecinele mele".
„Dacă nu fac exerciţii, parcă îmi lipseşte ceva"
Atât doamna Ioana, o profesoară pensionată, cât şi doamna Ileana, prietena şi vecina acesteia, au o atitudine expansivă, glumind de multe ori autoironic. Au un tonus excelent, pe care-l pun pe seama programului activ. „Am întrebat doctorii dacă am voie să fac exerciţii şi toţi mi-au spus că mişcarea e binevenită. Au avut dreptate; acum, dacă nu vin aici parcă îmi lipseşte ceva", a admis fosta profesoară. în timp ce a enumerat numele a patru-cinci doctori. Vecina ne povesteşte la rândul ei cum a ajuns „dependentă" de exerciţiile fizice din parc. „Prima dată când am venit mi se părea anapoda, mă durea tot corpul, dar apo
