Cafeaua şi ciocolata nu dau speculatorilor doar energia şi optimismul atât de necesare mai ales în perioade de criză, ci aduc şi gustul banilor

La jumătatea lunii trecute, o mişcare interesantă pe pieţele financiare dădea o aromă specială ingredientului de bază al ciocolatei, cacaua. Un singur fond britanic de hedging - Armajaro Holdings - cumpăra, într-o singură tranzacţie, 240.100 de tone de boabe de cacao, adică echivalentul întregului stoc din Europa sau a 7% din producţia anuală globală. Punând la bătaie 658 de milioane de lire sterline (775 de milioane de euro), traderul Anthony Ward (50 de ani) a reuşit să ridice preţul la cacao la maximul ultimilor 33 de ani şi să reconfirme puterea speculatorilor pe pieţele financiare.

Fireşte, tranzacţia lui nu a fost deloc întâmplătoare: britanicul nu ia nicio decizie fără să se informeze asupra capricioaselor fenomene ale naturii. Iar tranzacţia prevesteşte un deficit de ofertă care va alimenta preţuri şi mai mari pentru cacao. Semnele diminuării producţiei sau ale problemelor care se conturează în regiunile producătoare - cu precădere Ghana şi Coasta de Fildeş (unde ploile abundente au pus la pământ deja plantaţii de arbori de cafea) - îi vor pecetlui profitul abia după vremea recoltelor.

Tot în luna iulie, bursele mărfurilor alimentare au primit un alt energizant, şi tot pe fondul schimbărilor climaterice. Seceta severă din stepele din Rusia şi Kazakhstan a animat pieţele din Chicago, Kansas sau Paris. Anticiparea scăderii producţiei în acest an i-a determinat în mare grabă pe speculatori să cumpere loturi mari de grâu şi să aprecieze, pe termen scurt, cotaţiile. Efectul recoltelor slabe este, însă, mult amplificat de intervenţiile unor speculatori de talia lui Anthony Ward.

Protest. Volatilitatea cotaţiilor de pe bursele de mărfuri face, astfel, imposibile operaţiunile de hedging ale fermierilor