Pentru a-şi putea vedea fata, Ştefania Comăneci (66 de ani) o însoţeşte pe Nadia, când vine în ţară, peste tot. Aşa s-a întâmplat şi săptămâna trecută, când Nadia a fost la Râşnov, Braşov, pentru a lua parte la antrenamentele gimnastică ale unor copii. Cu acest prilej, am realizat un interviu cu mama campioanei.
Libertatea:Cum e să fii părintele Nadiei?
Ştefania Comăneci:Sunt mândră, fericită şi mulţumită sufleteşte, aşa cum e un părinte de copilul său, care a realizat ceva frumos în viaţă.
Vă aşteptaţi, când aţi dat-o la gimnastică, să ajungă o vedetă mondială?
Nu. Am dus-o prima dată într-o sală de gimnastică pentru că era un copil plin de energie şi nu mai puteai să stai cu ea în casă. Făcea dezastru, strica arcurile la pat, dormeza... S-a dus prima dată, pentru a-şi consuma energia la o sală improvizată, cu aparate rudimentare. S-a îndrăgostit de acest sport şi a avut ambiţia de a ajunge în vârf.
Primele concursuri cum au fost?
A câştigat concursuri de mică, dar lupta se dădea între ea şi Teodora Ungureanu, ele fiind vârfurile de generaţie.
Ce-aţi simţit când a luat prima notă de 10?
Mă uitam la televizor şi pe moment nu a am realizat performanţa. După ce s-a întors de la Olimpiadă, foarte mulţi fani au venit la noi la bloc şi strigau, sub balcon, pentru că stăteam la etajul unu, să iasă Nadia, să o vadă şi ei pe fata-minune. Era puhoi de oameni. Am primit şi foarte multe telefoane, ne-a dat peste cap.
Nadia locuieşte departe, în America...
Asta e situaţia. E foarte greu, dar sunt bucuroasă când vine în România. Are un program încărcat şi, unde se duce ea, mă ia şi pe mine, ca să petrecem mai mult timp împreună.
Îi pregătiţi ceva anume când vine acasă?
Nu, pentru că toate felurile de mâncare pe care le fac eu ştie şi ea să le gătească. E o bucătăr
