Pentru Eduard, sculptura înseamnă în primul rând spaţiu, iar misiunea sa este „să modeleze acest spaţiu”.

Pasiunea pentru artă a început în copilărie, când îi plăcea să deseneze, să facă schiţe şi caricaturi. A intrat la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” , unde a avut şansa de a învăţa de la profesori care i-au deschis gustul pentru sculptură.

„Sculptura am făcut-o cu Aurel Panaite, un profesor minunat care s-a dedicat trup şi suflet meseriei de dascăl. Un al profesor care a avut o influenţă foarte mare asupra mea este Gheorghe Miron, grafician”, povesteşte tânărul artist.

A urmat cursurile Universitatăţii de Arte şi Design din Cluj-Napoca, clasa profesorului Aurel Terec, promoţia 2001, iar între 2004-2005 a făcut studii aprofundate la Universitatea Naţională Arte din Bucureşti, clasa profesorului Adrian Popovici.

Artistul gălăţean preferă să lucreze cu metal turnat şi lemn deoarece spun el: „Sunt materii care permit un mod de tratare mai fluidă”. Sculptura înseamnă în primul rând spaţiu, iar misiunea sculptorului este să modeleze acest spaţiu”, spune Eduard Costandache. Consideră că actul creator nu poate exista fără o pasiune.

„Artele plastice nu se pot face dacă nu există o dorinţă, o pasiune. Se poate chema orice, numai artă nu”.

Este coordonatorul taberei de sculptură „Alandala”, formată din tineri plasticieni gălăţeni, membri ai grupului Athanor. În cadrul acestei tabere, timp de două săptămâni, PET-urile, conservele de bere, pungile de plastic şi alte deşeuri şi materiale reciclabile au dobândit valenţe estetice. Din 2007 este muzeograf la Muzeul de Arte Plastice Galaţi.

Mini-interviu

Ce proiecte de viitor ai?

„Ca artist plastic pregătesc nişte lucrări pentru o expoziţie personală, iar ca muzeograf sunt foarte puternic implicat în proiectele desfăşurate la Muzeul de Arte Viz