După logica din viaţa publică românească, ar trebui să radiez de fericire. Sursa: EVZ

Cum să nu exult văzându-l pe Crin Antonescu în întreaga lui grosolănie şi incompetenţă: apărând cu patruzeci de minute întârziere la o emisiune de televiziune care-i anunţase, ca pe-un eveniment epocal, pe tot parcursul zilei, prezenţa la orele 21 trecute fix? "Ăsta o să întârzie şi la propria lui înmormântare!", mi-a telefonat un prieten, din aripa Tăriceanu a partidului, şi nu prea dus la biserică.

Cu indolenţa mârlanului, liberalul vopsit s-a aşezat pe scaun, fără să-şi prezinte minimele scuze slugilor din studio şi eventualilor telespectatori. Cum să nu mă bucur când lam văzut, apoi, în corzi, împleticindu-se la cele mai simple întrebări - ceea ce-mi confirma opinia execrabilă faţă de acest aflător în treabă cu ifose de satrap oriental?

Noroc cu Emil Hurezeanu, care, arcuindu-se de la un mal la altul al vastei incompetenţe antonesciene, a transpirat abundent pentru a-l scoate faţă curată pe marele specialist în toate şi nimic.

Ar fi meritat să jubilez auzind răspunsurile aberante la întrebarea simplă: totuşi, de unde ar scoate liberalii, odată ajunşi la putere, banii pentru a face faţă cheltuielilor statului? Am dedus, din bâiguielile liberalului roşu, că va accelera accesarea fondurilor europene. Da, ar fi una din posibilităţi. Numai că domnul cu pricina habar nu are cum se desfăşoară, în practică, lucrurile. Nu cred că i-a vorbit cineva despre sabotajul, pe faţă şi constant, al funcţionarilor la nivel de minister, judeţ sau primărie.

Leneş, palavragiu şi mediocru, nu va fi în stare vreodată să pună presiune pe direcţiile de investiţii, economico-financiare şi juridice din instituţiile menţionate pentru a le obliga să facă treaba pentru care sunt plătite. Ca soţ al d-nei Văleanu, n-are cum să vadă că ţara e prizoniera s