Pe drumul de costisa ce duce spre economia de piata si ne lasa cu sacosa plina de criza, unii trag tunuri, pana ajung chiar si europarlamentari, iar altii iau tepe, pana raman cu salariile taiate.
Ceilalti privesc prostiti la tonomatele bine remunerate, unde analistii politici se ratoiesc la presedinte in absenta acestuia, se hlizesc, ca proasta-n targ, la ordonantele premierului, si ii numara de trei ori pe saptamana bordurile ministrului Videanu, incercand sa puna pe ele un indicator rutier, cu explicatia: "Aici sunt banii dumneavoastra".
Ar fi greu sa stie cineva cam pe unde sunt banii nostri, atata vreme cat, vorba presedintelui, suntem "o tara de mana a doua".
N-as baga mana-n foc ca avem un presedinte de prima mana, dar tara ar putea fi chiar si de mana a treia, daca, intr-adevar, am bagat toti banii nostri numai in afaceri second hand, cu care speram sa iesim din criza victoriosi, exportand articole de lux.
In schimb, liderul Ponta, isi freaca mainile de bucurie, auzind, cu urechile lui, tot din gura presedintelui, ca "atata timp, cat ne injuram tara in fiecare zi, avem o problema".
Indiferent daca toata lumea isi injura zilnic tara, sau o fac numai napastuitii soartei, domnul Ponta n-are aceasta probema, intrucat el nu-si injura tara in fiecare zi. O injura in fiecare ceas.
Si nici atunci n-o injura deavalma cat e tara de mare, ci numai in acea parte portocalie, unde a descoperit ca se ascund, in vagauna lor, profitorii, jefuitorii, contrabandistii, evazionistii si alti liberschimbisti.
Dincoace, in partea rosie, nu exista vagauni. Exista numai manastiri de calugarite, unde, in fiecare dimineata, isi numara mataniile maica Nastase, fosta stareta, neprihanita Dannica, imaculata Vanghelie, preacurata Mazare si preacuviosul Iliescu, cam raspopit dupa niste alegeri de partid. @N_P
