Niciodată în ultimii 20 de ani n-am avut o opoziţie atât de autistă. Care pare că nu înţelege nimic din ce se întâmplă în societate şi economie. Condusă de doi lideri mai tineri, Ponta şi Antonescu, preocupaţi mai degrabă de viitorul lor politic decât de problemele grave ale ţării. Din care se pare că nu înţeleg mare lucru.

PSD a funcţionat într-un unic model neocomunist

„Ne votaţi, iar noi avem grijă s-o duceţi bine, chiar dacă nu munciţi“. „Proprietatea privată e un moft“, renunţaţi la „capita-lismul de cumetrie“, cam astea erau învăţăturile părintelui PSD. O vreme a mers, cu banii din privatizări, cei trimişi de căpşunari acasă, din exporturi şi fluxuri financiare externe. Celebra „duduială“ tăricenistă. Atâta doar că, spre deosebire de muzica şi poezia la care se pricepe dl Vosganian, duduiala nu e veşnică. Dimpotrivă, este urmată, aproape invariabil, de căderi abrupte şi imprevizibile.

Acum, când realitatea economică îşi arată colţii, PSD şi dl Ponta stau ca viţelul la poarta nouă, nu înţeleg ce se întâmplă şi ce-ar mai fi de făcut. Ca să scape de întrebări, se duc doar la posturile tv „prietene“ sau declară că ştiu ce este de făcut, dar nu vor să devoaleze soluţiile miraculoase.

Ca spectacolul să fie şi mai grotesc, dl Mircea Geoană îşi oferă serviciile de premier din partea PSD în aceeaşi zi în care şeful său, dl Ponta, îl califică drept „imaginea eşecului, a compromisului, a înfrângerilor şi a umilinţelor“; „El e în divergenţă întotdeauna cu PSD-ul, dar n-are nici o viziune. El e contra“. „Geoană trebuie să aleagă dacă rămâne sau nu în PSD. Aşa nu se mai poate!“.

Întrebat ce va face a doua zi după dărâmarea guvernului Boc, Ponta declară că are aşii în mânecă, îi va scoate la momentul potrivit. De fapt, nu are nimic.

Economic, PSD o ţine langa cu impozitarea progresivă. Fără nici o simulare. Fără calcule economic