În 1902, Joseph Rudyard Kipling mai avea cinci ani până să ia Nobelul şi era deja un scriitor imens şi un profet ratat.
Din capitala Imperiului Britanic blama aristocratic, definitiv şi greşit fotbalul şi acele „suflete mici care pot fi satisfăcute de imbecilii tăvăliţi prin noroi care îl practică“.
Istoria culturii populare e plină de eroi programaţi să naufragieze. Garrincha era un şchiop prostănac şi sentimental. A fost poreclit aşa după o pasăre urâtă care nu foloseşte la nimic. Garrincha a jucat mereu pe extremă, dincolo de limite. A murit falit şi beat după ce, aşa cum au spus toţi sud-americanii vremurilor sale, din Brazilia natală până în Argentina care a vrut să îl urască şi nu a putut, „a creat cea mai mare bucurie din câte s-au văzut pe un teren de fotbal".
Lui Eusebio, fiul unei văduve sărace din Lourenço Marques, numele poetic şi înşelător al capitalei Mozambicului, i s-a zis toată copilăria „Ninguém". În portugheză şi în toate limbile lumii asta înseamnă „Nimeni". „Perla Neagră" a fost un alint născut târziu, mult mai târziu, dintr-o unduire de condei a unui cronicar înzestrat.
Maradona a suferit de foame într-o familie cu nu-se-mai-ştie-câţi fraţi, iar viaţa lui Ronaldo, marele Ronaldo, a atârnat de un bilet de autobuz. Dacă nu ajungea la antrenament, „Dinţosul" ar fi rătăcit şi acum printre traficanţii de droguri de la periferia oraşului zeilor, lustruind pantofi pentru un pumn de monede.
La primul antrenamenla TSV München, lui Gerd Müller antrenorul i-a spus: „N-ai nicio şansă în fotbal. Mai bine apucă-te de altceva". Doar că altceva nu exista. Gerd, un băiat firav parcă inventat de Dickens, lucra într-o fabrică de textile cu disperarea unui ocnaş care adoarme doar ca să viseze libertatea. Gerd Müller a ajuns campion mondial, golgheterul Germaniei şi idolul generaţiei crescute pe maidanele lumii în anii '70. Num
