E clar conturat un fenomen de respingere globală a dezastruoasei politici economice şi sociale a Guvernului PDL, a nesătulei practici clientelare care a secătuit resursele ţării, nelăsând loc unei perspective optimiste. Un zvâcnet în industrie şi în export nu înseamnă nimic, cât timp consumul intern scade dramatic. Fenomenul pare ireversibil şi e generat de fapte. Ce credibilitate să mai aibă Boc, care acum două luni jura că nu va fi român care “să ia în mână un salariu sub 600 lei”, iar azi oamenii primesc lefuri de 450 lei neto? Cum poţi să taxezi un premier care piuia că amputarea veniturilor populaţiei va dura doar 6 luni, iar acum anunţă că jupuirea va continua şi în 2011, chiar în pofida deciziei Curţii Constituţionale? Ba caută noi şi noi metode de a jufui contribuabilii, inclusiv firmele private, neatingându-se însă de veniturile salariale din companiile de stat, unde e oploşită clientela portocalie.
Funia se apropie de par. O spun voci (Cristian Preda, Sever Voinescu) din chiar interiorul PDL, recunoscând că partidul şi Guvernul se duc la vale, prăbuşite pe la 12%. O spune chiar şi Băsescu, căutând să-şi salveze propria imagine, deteriorată grav şi detaşându- se de PDL, fără a-şi asuma însă efectele politicii catastrofale a acestuia, deşi el însuşi a impus-o. O repetă consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, care afirmă că PDL riscă să nu mai intre în Parlament. E alarmat şi senatorul Radu F. Alexandru, care îl taxează pe Băsescu drept o ghiulea la glezna unei guvernări compromise.
Problema nu e dacă epoca portocalie se va încheia, ci când. Suportabilitatea populaţiei a depăşit limita. Când şi cum va fi scoasă din uz marfa expirată? La presiunea străzii? La trezirea Parlamentului? Cu cât mai târziu, cu atât mai rău pentru ţară.
