După "flash-crash"-ul din 6 mai de la New York Stock Exchange, care a pus sub semnul întrebării funcţionarea sistemului de tranzacţionare al celei mai importante burse din lume, pieţele financiare par a nu îşi fi regăsit busola. Corelările clasice dintre diversele categorii de active financiare nu mai funcţionează, astfel încât pentru investitori şi managerii de fonduri este tot mai dificil să îşi contureze criteriile de alocare. În această vară, în care volatilitatea a crescut semnificativ, pieţele continuă să fie blocate într-un range din care investitorii nu pot scoate cotaţiile în contextul unor ştiri contradictorii.

Volumele reduse ale pieţelor bursiere din ultimele două luni reflectă această indecizie care domină lumea financiară. După ce vânzătorii nu au fost foarte activi în zonele de suport, nici rally-ul din pieţele de acţiuni nu a fost însoţit de o lichiditate care să confere credibilitate mişcării ascendente. În plus, tranzacţionarea indicelui Dow Jones Average Industrial peste 10.400 de puncte şi trecerea indicelui S&P 500 peste nivelul de 1.100 de puncte au fost contrazise de fluxul important al banilor către instrumentele cu venit fix care a contribuit la reducerea semnificativă a yield-urilor acestora.

Vineri randamentul titlurilor de stat emise de Trezoreria SUA cu scadenţa la doi ani a ajuns în zona minimelor absolute, respectiv la 0,53%. Yield-ul rămâne coborât şi la bonurile de tezaur americane pe 10 ani (2,67%), în timp ce bondurile pe 30 de ani, cu un randament de doar 3,87%, nu ar fi justificate decât de prefigurarea unei deflaţii cronice la nivelul economiei americane. Câştigul potenţial oferit de aceste instrumente cu venit fix venea în contradicţie cu rally-ul din pieţele bursiere. Dacă aprecierea preţului acţiunilor companiilor denota un optimism al investitorilor faţă de veniturile acestora şi implicit faţă de mersul e