Marcajele tactile pentru nevăzători sunt amplasate doar în marile intersecţii sau în dreptul unor treceri de pietoni. Cele mai mari probleme cu care se confruntă orbii din Capitală sunt semafoarele sonore şi staţiile RATB şi de la metrou care nu au semnale sonore care să anunţe venirea trenurilor în staţie.
Persoanele nevăzătoare care locuiesc în Capitală se confruntă zilnic cu obstacolele Bucureştiului, precum canalele descoperite, gropile şi maşinile parcate neregulamentar pe trotuare. Astfel, lipsa multor indicatoare speciale le îngrădeşte libertatea de a circula pe străzi, iar plimbările sau ieşitul din casă devine o adevărată aventură.
Facilităţile pentru nevăzători sunt în număr destul de mic şi constau doar în marcajele tactile din intersecţii şi de la trecerile de pietoni. „S-au făcut, în ultimul timp, multe marcaje denivelate. Problema este că sunt din plastic şi e posibil să nu reziste, precum cele din Spania care sunt din beton, dar probabil era vorba de nişte bani“, a explicat Constantin Tomina, preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor.
Semafor vocal, doar la Vatra Luminoasă
Cea mai mare problemă o reprezintă, însă, semnalele vocale inexistente în staţiile RATB şi la metrou. După ce traversează în regulă intersecţia, ghidaţi de marcajele tactile, nevăzătorii nu mai sunt în aceeaşi siguranţă dacă vor să coboare la metrou, iar dacă reuşesc tutuşi, pe peron nu vor fi anunţaţi ce tren urmează. „La metrou nu avem nimic. Ar trebui ca înainte de scări să existe ceva denivelat care să-i anunţe că urmează treptele, iar la sfârşitul scărilor de asemenea, o bordură“, a mai explicat Tomina.
Nici în staţiile de autobuz liniile nu sunt anunţate, iar semafoare vocale sunt într-o singură zonă, la Vatra Luminoasă. Cât despre alte probleme cu care se confruntă nevăzătorii, Tomina spune că cea mai mare este tăierea din banii pentru însoţitori.
